Isus are trebuință de tine:
Te va dezlega, măgăruș umil,
Neîncălecat încă de nimeni,
Și te va călări, să-I fii util!

Domnul dorește să toarne vin nou
În tine, vas crăpat, chiar zdrobit!
Te va pune pe roata-I din nou,
Și în cuptorul sfânt vei fi-ntărit!

Pe tine, luminiță fumegândă,
Ce-mprăștii o neclară licărire,
Cristos te face o făclie arzândă!
Și te numește stea, în devenire!

El nu va rupe trestia cea frântă;
Duhul zdrobit, căzut, îl mântuiește,
Iar inima rănită, blândă-i sfântă:
Pe cei ca El-prin chinuri- îi sfințește...

Grăuntele de grâu-care nu moare,
Rămâne singur și mucegăiește;
Doar bobul îngropat în tina moale,
Rodește spice și mult înfrățește!

Pentru-a-nvia, să mori față de fire,
Și crucea s-o iubești, zilnic s-o-nduri!
În fericire și în nemurire,
Vor intra cei aleși, copiii puri!